altfel:
		De ce oare s’au înt[râtat neamurile
		\i de ce’n de\ert au cugetat popoarele?
(Ps 2, 1)
	sau:
		Cerurile povestesc m[rirea lui Dumnezeu
		\i facerea mâinilor Lui o veste\te t[ria.
(Ps 18, 1)

	b) Paralelismul antitetic pune cele dou[ stihuri în opozi@ie sau în contrast de gândire:
		C[ Domnul cunoa\te calea drep@ilor,
		iar calea necredincio\ilor va pieri.      (Ps 1, 6)
	sau:
		Cei de-acolo în care de lupt[, cei de dincolo în cai,
		dar noi întru numele Domnului Dumnezeului 
					nostru ne vom încrede.
		Ei s’au împiedicat \i au c[zut,
		dar noi ne-am ridicat \i drep@i am stat.
(Ps 19, 8)

	c) Paralelismul sintetic sau formal, în care cel de al doilea stih preia ideea primului \i o transmite celor urm[toare, amplificând-o; în acest fel, primele dou[ paralelisme (sinonimic \i antitetic) se întrep[trund:
		Zis-a cel nebun întru inima sa:
		Nu este Dumnezeu!
		Strica@i au devenit
		\i urâ@i s’au f[cut în c[ile lor,
		nu-i nimeni care s[ fac[ binele,
		nu, nici m[car unul nu este.
		Din cer S’a aplecat Domnul
		spre fiii oamenilor
		s[ vad[ dac[ este cineva care în@elege
		sau care-L urmeaz[ pe Dumnezeu. (Ps 13, 1-2)